Cu o seară înainte, nu am putut închide un ochi. Aveam mari emoţii, pentru ceea ce urma să se întâmple, chiar dacă ştiam că preotul care o va boteza e un om foarte deschis la minte, cu bun simţ şi cu o energie caldă. Cu el am dat jurămintele de iubire, în faţa lui Dumnezeu şi tot la el am venit pentru a o boteza pe Nicole.  Dar ce OM, acest preot! Ştiam că voi putea fi alături de copil, pentru ca vorbisem la telefon şi aveam siguranţa că vom avea parte de o ceremonie civilizată, dar faptul că preotul m-a îndemnat să o iau în braţe, pentru ca ea să se simtă în siguranţă, m-a surprins plăcut! Toată ceremonia, am simţit-o în braţele mele şi asta a fost foarte frumos, divin, omenesc…

Mereu m-a indignat faptul că multe mame stau în prag sau, şi mai rău, nu sunt lăsate nici măcar să intre în biserică pentru că, chipurile ar fi păcătoase! Păcătoase de ce? Că au dat viaţă? Aceste reguli rudimentare nici măcare nu există! Mi-a confirmat-o şi părintele. Mai exact, după primele 40 de zile de la naştere, femeia poate participa la botezul copilului său. Nu că aş fi deacord că e o problema şi în primele 40 de zile dar totuşi…. Multe femei nu sunt lăsate să intre în biserică, nici după 3 luni! Şi mai grav mi se pare faptul,  că femeile din Moldova pleacă capul şi accepta, probabil din lispă de informație sau curaj de a riposta.

Botezul e un moment unic, magic, de suflet! Am simţit asta, până în măduva oaselor! Multumiri multe preotului Eugen Nitu, de la biserica veche de lemn „Adormirea Maicii Domnului”. Un om cu multă lumină pe chip şi în suflet!

Dragi femei, fiţi alături de copiii voştri, oricând şi oriunde! Nu va lăsaţi păcălite de stereotipuri. Deschideţi-vă mintea şi sufletul! Dumnezeu ne iubeşte, pe fiecare!

Cu drag!

Mulţumiri talentatei Dasha Chegarovskaya, pentru pozele de pus în ramă!